Fata de acum 6 ani cand am scris ultima data pe acest blog,
fata Bucurestiului in ceea ce priveste bicicletele s-a schimbat mult. Acum se
pot vedea, la pedalat: familii cu copii, cupluri in varsta, ciclisti de sosea cu
biciclete de 2000-3000E, tineri care inchiriaza biciclete si “se dau” de placere, cateva
ore.
Totusi, exista aceleasi probleme ca acum 6 ani:
- - Exista numai cateva “insule” in care se poate “bicicli”
(parcurile);
- - Nu exista legaturi intre ele, sau niste piste
sigure;
- - Legaturile dintre "insule", fortate, se pot face
numai pe strazi mari, aglomerate, nesigure pentru copii si batrani;
- - Nu exista locuri libere, unde copiii pot invata
sa utilizeze bicicleta, fara a incurca pe altii si fara a fi loviti;
- - Cei care au ajuns la un anumit nivel, nu au
trasee lungi, de cateva zeci de kilometrii pe care sa se poate manifesta, daca nu
ies din oras; pana la accesarea iesirilor din oras, se trece printr-o adevarata
aventura, care se desfasoara tot prin traficul aglomerat;
- - Nu exista legaturi intre punctele de interes cultural,
sportiv, academic urban, de weekend: centru, gradina zoologica, gradina botanica,
muzee;
In acest post, si in cele ce vor urma, o sa incercam sa
zugravim o posibila varianta de a uni mai multe centre de interes din oras, cu
posibilitatile de acum, fara investitii de sute de mii de euro.
In viitor, o sa incercam sa gandim cum se poate dezvolta conceptul,
cu costuri minime, de catre autoritati, ong-uri, comunitati, astfel incat aceasta idee sa fie
imbunatatita si adusa la un nivel superior; nivel in care toti cei care folosesc
bicicleta sa se simta in sigurata, relaxati si sa doreasca sa revina cat mai
des, la miscare.
Punctele de interes. Scopul plimbarii
In primul rand, oamenii trebuie sa aiba un scop, un punct spre care sa
pedaleze. E drept, Bucurestiul nu exceleaza la capitolul spatii verzi, dar nici
nu putem spune ca nu avem puncte de interes, spre care sa ne indreptam rotile. Faptul
de a pedala spre un punct terminus, spre un scop, ne face sa fim mai determinati,
mai curiosi si mai activi.
Am determinat, cu ajutorul echipei, rasfirata in tot
Bucurestiul, urmatoarele centre verzi, care se pot coagula si in poli verzi ai
sectoarelor, dupa cum arata si hartile de mai jos:
Polul 1: Parcul Politehnicii
– Gradina Botanica – Palatul Cotroceni – Parcul Crangasi – Lacul Morii (pol
de relaxare, pol cultural - Palatul Cotroceni, pol de petrecere timp liber – Regie,
IDM, Texas; chiar pol de cumparaturi – Carrefour) - accesibil usor din
sectoarele 5 si 6;
Polul 2: Parcul
Herastrau – Parcul Bordei – Soseaua Kiseleff – Parcul Kiseleff – Piata Victoriei
(pol de relaxare si loisir – Herastrau, parc plus terase si restaurante; pol
istoric – cladiri Kiseleff; pol cultural – Muzeele din piata Victoriei, Palatul
Victoriei, etc) – accesibil usor din sectorul 1;
Polul 3: Parcul Tei
Studentesc – Parcul Tei – Parcul Plumbuita (pol de relaxare si activitati
sportive; cultural – palatal Ghika; pol studentesc – Facultati Contructii si ASE) –
accesibil usor din sectorul 2;
Polul 4: Complexul
Sportiv National – Parcul National – Strada Matei Coravu - Parcul Petrascu (pol
activitati sportive si de relaxare) – accesibil usor sector 2 si 3;
Polul 5: Parcul
Titan-IOR – Parcul Titanii – Strandul Titan (pol activitati sportive si de
relaxare) – accesibil sectorul 3;
Polul 6: Parcul
Tineretului – Parcul Carol – Sala Polivalenta – Cimitirul Belu (pol
activitati sportive, relaxare, cultural – Cimitirul Belu) – accesibil usor din
sectoarele 4 si 5;
Polul 7: Parcul Izvor
– Parcul Cismigiu – Centrul Vechi – Piata Unirii (pol relaxare si loisir –
cafenele, restaurant; pol cultural – muzee, monumente istorice, etc; pol
evenimente – Piata Constitutiei) – punct central, de dorit a fi accesibil din
toate directiile;
Polii de interes de mai sus, pentru activitatea de weekend, si nu
numai, ar trebui, dupa parerea noastra, sa fie usor accesibili cu bicicletele,
sa fie legati intre ei, printr-o comunicare independenta de traficul de masini, si
sa reprezinte ”oaze de relaxare si liniste”, pentru a atrage cat mai multi
bucuresteni.
Ca si abordare, pentru prezent, vom continua in urmatoarele
articole sa imaginam modalitati de comunicare intre acesti Poli, folosind
strazile existente. Se vor alege strazi putin utilizate, pitoresti, pe care copiii si
batranii sa fie in siguranta si sa nu fie presati de trafic. Aceste strazi ar fi posibil, in
viitor, sa fie inchise circulatiei (cu acces insa pentru riverani), in weekend, ca si cazul current al
Kiseleff-ului.
Pe termen lung, dorim sa sugeram posibile imbunatatirii ale
infrastrcturii pentru biciclete si pietoni, cu investitii minime, din parte Primariei
sau ONG-urilor, dar care sa fie eficiente si sa aduca maxim de efecte.
